Legea privind timpul de lucru

Legea privind timpul de lucru (ArbZG)
R.F.Germania
Data: 6 iunie 1994
Sursa: BGBI I 1994, 1170, 1171
Transpunerea Directivei UE 104/93 (CELEX nr.: 393L0104) Art 4b G v. 24.12.2003 I
3002
(+++ Status: modificată ultima modificare s-a realizat prin Art 5 G v. 22.12.2005 I
3676 +++)
Scopul legii privind timpul de lucru este acela de a asigura securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor la organizarea timpului de lucru şi ameliorarea condiţiilor cadru pentru timpi de lucru flexibilie şi protecţia zilei de duminică şi a sărbătorilor recunoscute legal ca zile de pauză şi de înălţare sufletească a lucrătorilor.
Prezenta lege defineşte:
- timpul de lucru reprezintă perioada de la începutul până la sfârşitul activităţii şi nu include pauzele de odihnă. În sectorul minier, pauzele de odihnă din subteran sunt considerate timp de lucru;
- lucrătorii sunt muncitorii şi angajaţii, precum şi persoanele implicate în formarea profesională;
- timpul de noapte reprezintă perioada de la orele 2300 la orele 0600, iar pentru brutării şi cofetării de la orele 2200 la orele 0500;
- activitate pe timp de noapte reprezintă orice activitate care include mai mult de două ore din timpul de noapte;
- lucrătorii de noapte sunt lucrătorii care: 1) pe baza organizării timpului de lucru trebuie să presteze normal activitate pe timp de noapte în ture sau 2) prestează activitatea pe timp de noapte cel puţin 48 de zile pe an calendaristic.
Timpul de lucru zilnic şi pauzele şi perioadele libere
Timpul de lucru zilnic al lucrătorilor nu depăşeşte opt ore, şi poate fi prelungit până la 10 ore, doar dacă în cursul a şase luni calendaristice sau a 24 de săptămâni nu se depăşesc opt ore zilnic. Activitatea se întrerupe prin pauze stabilite în avans de cel puţin 30 de minute pentru un timp de lucru total mai mare de nouă ore. Pauzele de odihnă pot fi împărţie în intervale de timp de cel puţin 15 minute fiecare. Lucrătorii nu vor lucra mai mult de şase ore neîntrerupt fără pauză de odihnă. După sfârşitul timpului de muncă zilnic, lucrătorii vor avea o perioadă de odihnă neîntreruptă de cel puţin 11 ore. În unele instituţii de tratament, îngrijire şi consiliere a persoanelor, în spitale, restaurante şi alte societăţi de servire şi cazare, în firmele de transport, în radiodifuziune precum şi în agricultură şi creşterea animalelor, această perioadă poate fi scurtată cu până la o oră, dacă fiecare reducere a perioadei de odihnă se echivalează în cursul unei luni calendaristice sau a patru săptămâni prin prelungirea unei alte perioade de odihnă la cel puţin 12 ore.
Activitatea pe timp de noapte şi în ture
Timpul de lucru al lucrătorilor de noapte şi în ture se stabileşte conform cunoştinţelor ergonomice asigurate cu privire la organizarea activităţii conform capacităţii umane. Timpul de lucru al lucrătorilor de noapte nu poate depăşi opt ore. Acesta poat fi prelungit până la 10 ore, dacă în cursul unei luni calendaristice sau a patru săptămâni nu se depăşesc în medie opt ore zilnic. Lucrătorii de noapte au dreptul să efectueze înaintea începerii activităţii şi apoi la intervale de timp regulate, nu mai mici de trei ani, controale medicale. După împlinirea vârstei de 50 de ani, lucrătorii de noapte au dreptul să efectueze controalele la un interval de un an. În măsura în care angajatorul nu oferă angajaţilor săi controale gratuite prin medicul de familie sau printr-un serviciu medical pentru firme, costurile controlului respectiv sunt suportate tot de către angajator.
Angajatorul trebuie să transfere lucrătorii de noapte, la cererea acestora pe un loc de muncă de zi corespunzător, dacă 1) după raportul medical, exercitarea în continuare a activtiăţii pe timp de noapte de către lucrător periclitează sănătatea acestuia sau 2) în gospodăria lucrătorului locuieşte un copil de până la 12 ani, care nu poate fi îngrijit de o altă persoană care trăieşte în gospodărie sau 3) lucrătorul trebuie să îngrijească o persoană care are nevoie de îngrijire, care nu poate fi îngrijită de altcineva din gospodărie, în măsura în care acest lucru nu este împotriva necesităţilor urgente ale firmei. Dacă există motive, conform angajatorului, contrare necesităţilor urgente ale firmei pentru transferul lucrătorului de noapte pe un loc de muncă de zi corespunzător, atunci se va asculta consiliul de firmă sau de personal. Consiliul de firmă sau de personal poate înainta angajatorului propuneri pentru transfer. În măsura în care nu există reguli de echivalare conform contractului colectiv de muncă, angajatorul trebuie să acorde lucrătorului de noapte pentru orele lucrate în activitatea de noapte un număr corespunzător de zile libere plătite sau o indemnizaţie corespnzătoare peste remuneraţia brută la care are dreptul. Totodată angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorul de noapte are acces la perfecţionarea prefesională şi la alte măsuri de perfecţionare ca şi ceilalţi lucrători.
Excepţii
Ca excepţie de la prevederile referitoare la timpul de lucru al lucrătorilor, la pauzele şi perioadele de odihnă şi la activitatea pe timp de noapte şi în ture, în contractul colectiv de muncă sau într-o înţelegere de serviciu încheiată pe baza unui colectiv de muncă pot fi permise: 1) prelungirea timpului de lucru zilnic peste 10 ore, dacă, în mare măsură, în timpul de lucru lipseşte disponibilitatea de muncă sau serviciul de permanenţă , 2) stabilirea unui alt interval de echivalare (recuperare), 3) (recuperat), 4) împărţirea duratei totale a pauzelor de odihnă din firmele care lucrează în ture şi din firmele de transport în pauze scurte, de durată corespunzătoare, 5) reducerea cu până la două ore a perioadei de odihnă, dacă tipul activităţii necesită aceasta şi dacă reducerea perioadei de odihnă se echivalează (recuperează) în cadrul unui interval de echivalare stabilit, 6) prelungirea timpului de lucru zilnic peste 10 ore, dacă, în mare măsură, în timpul de lucru lipseşte disponibilitatea de muncă sau serviciul de permanenţă, 7) stabilirea unui interval de echivalare (recuperare), 8) stabilirea intervalului de noapte de şapte ore în perioada cuprinsă între orele 22 şi 24.
În măsura în care protecţia sănătăţii angajatului se realizează prin echivalarea cu un interval de timp corespunzător, printr-un contract colectiv de muncă sau pe baza unei înţelegeri de serviciu încheiată pe baza unui contract colectiv de muncă poate fi permisă adaptarea perioadelor de odihnă la specificitatea serviciului în cazul solicitării în caz de urgenţă , în special recuperarea reducerilor perioadelor de odihnă ca urmare a desfăşurării activităţii în timpul acestui serviciu, în alte intervale . În agricultură, reglementările menţionate anterior referitoare la timpul de lucru al lucrătorilor şi la perioada de odihnă pot fi adaptate în funcţie de perioadele de solicitare şi de recoltare, precum şi de influenţele condiţiilor atmosferice.
De asemenea este permisă adaptarea reglementărilor menţionate anterior şi la nivelul administraţiilor şi firmelor federale, de land şi locale şi al altor instituţii, organizaţii şi fundaţii de drept public precum şi în cazul altor angajatori, pentru care sunt valabile contracte colective de muncă pentru serviciul public sau se supun în principal unui contract colectiv de muncă asemănător din punct de vedere al conţinutului, specificităţii activităţii în aceste locuri de muncă.
Într-un contract colectiv de muncă sau pe baza unei inţelegeri de serviciu încheiată pe baza unui contract colectiv de muncă, prin excepţie de la prevederile referitoare la timpul de lucru al lucrătorilor şi cel referitor la perioada neîntreruptă de odihnă de cel puţin 11 ore şi cel referitor la activitatea pe timp de noapte şi în ture privind timpul de lucru de cel mult 8 ore, poate fi permisă prelungirea timpului zilnic de muncă de peste 8 ore fără recuperare, dacă în timpul de lucru lipseşte disponibilitatea de activitate sau permanenţa şi dacă se asigură prin reglementări speciale, că sănătatea lucrătorului nu este periclitată. În conformitate cu cele prezentate mai sus, în cadrul domeniului de aplicare a unui contract colectiv de muncă, pot fi preluate reglementări tarifare excepţionale ale unui angajator care nu este obligat la contractul colectiv de muncă printr-o înţelegere de serviciu sau, dacă nu există consiliul de întreprindere sau de personal, printr-o înţelegere scrisă între angajator şi lucrător. Dacă se pot include reglementări excepţionale pe baza unui contract colectiv de muncă într-o înţelegere de serviciu, atunci acestea se pot utiliza în întreprinderi care nu sunt obligate printr-un contract colectiv de muncă.
O prevedere tarifară excepţională conform prevederii referitoare la adaptarea reglementărilor la nivelul administraţiilor şi firmelor federale, de land şi locale şi al altor instituţii, organizaţii şi fundaţii de drept public precum şi în cazul altor angajatori, se aplică angajatorilor între care nu există contract colectiv de muncă, dacă între aceştia este convenită aplicarea prevederilor tarifare valabile pentru serviciul public şi dacă angajatorul acoperă costurile întreprinderii predominant prin donaţii conform legislaţiei bugetare. Guvernul federal poate permite prin ordonanţă, cu aprobarea Camerei landurilor, excepţii de la prevederile acestei legi, în măsura în care aceasta este necesară din motive de serviciu şi dacă sănătatea lucrătorului nu este periclitată.
Pe baza unor reglementări în conformitate cu prevederile acestei legi, timpul de lucru poate fi prelungit, dacă lucrătorul şi-a dat acordul în scris în acest sens. Lucrătorul poate anula în scris acordul cu un termen de şase luni. Angajatorul nu poate dezavantaja un lucrător, deoarece acesta nu şi-a dat acordul pentru prelungirea timpului de lucru sau a anulat acordul. Dacă timpul de lucru zilnic se prelungeşte peste 12 ore, atunci imediat după finalizarea timpului de lucru se va acorda o pauză de cel puţin 11 ore.
Activităţi periculoase
Guvernul federal poate decide prin ordonanţă cu aprobarea Camerei landurilor, pentru domenii de ocupare individuale, pentru anumite activităţi sau pentru anumite grupe de lucrători, pentru care sunt de aşteptat pericole deosebite la sănătatea lucrătorilor, limitarea timpului de lucru mai mult decât s-a prevăzut la articolul referitor la timpul de lucru al lucrătorilor, extinderea pauzelor şi perioadelor de odihnă mai mult decât este prevăzut la articolele referitoare la pauzele şi perioadele de odihnă, extinderea prevederilor pentru protecţia lucrătorilor pe timp de noapte şi în tură şi limitarea posibilităţilor de excepţie conform legii, în măsura în care acest lucru este necesar pentru protecţia sănătăţii lucrătorului. Acest lucru nu este valabil pentru domeniile de ocupare şi pentru activităţile din firmele care se supun controlului minier.
Odihna de duminică şi de sărbători
Lucrătorii nu vor desfăşura activitate duminica şi în sărbătorile legale între orele 0 şi 24.
În întreprinderile cu mai multe ture (cu ture regulate de zi şi de noapte),
începutul zilei de duminică sau de sărbătoare legală poate fi devansat sau amânat cu până la şase ore, dacă pentru cele 24 de ore care urmează începutului perioadei de odihnă întreprinderea nu mai lucrează. În ceea ce priveşte conducătorii auto şi copiloţii, începutul odihnei de duminică sau de sărbătoare legală poate fi devansat cu până la două ore.

Un produs ANOFM - Modificat de Gelu Constantin

urchinTracker();